Ca-ta-stro-fal

atârn de la umeri în jos

mersul mi-e mai mult o fluturare

curgerea morţii mele s-a oprit în fiicele cerului

vorbele mă găsesc fără să mă caute

mâna-mi schiţează o mângâiere

aici  ar trebui să fie obrazul tău

să o absoarbă într-un zâmbet

norii se scurg pe dealurile din jurul oraşului

ca rimelul ieftin pe obrajii unei târfe înlăcrimate

vorbele alcătuirea lor mă urmează

ca unul din acei căţei cărora le pici cu tronc

şi te însoţesc până la  uşă

plimbarea mi-e fără tine ai rămas în casă

preocupată de oferte şi reduceri la pantofi

bluze şi  alte zorzoane inofensive

reduceri ca-ta-stro-fa-le cum spui numai tu

nu am mai întâlnit pe nimeni să folosească

aşa cuvântul acesta -  catastrofal

îl plimbi prin gură cu plăcere

ca pe un vin de peste 90 de puncte Parker

şi îl scuipi pur şi simplu aşteptând reacţia

deruta interlocutorului

te găsesc  adormită cu laptopul căzut la datorie

vena gâtului pâlpâie să îmi atragă atenţia îmi transmite

sst doarme nu o trezi

doar iubeşte-o linişteşte înserarea

care se apropie

ai ochi de floare trezită în răsăritul dimineţii

lumina se chirceşte de plăcere când te străbate

(al dracului căţel, trecu de uşă de data asta)

în jurul tău e acea tristeţe pe care numai fericirea  o poate iradia

o să am nevoie de mai mult de o respiraţie

pentru a-ţi trăi dragostea

o să am nevoie de mai mult de o viaţă

pentru a-ţi respira dragostea

dar un strop de moarte  ne-ar apropia mai mult ca orice

oare o vom găsi în noi?

oare ne va găsi suficient de aproape unul de altul?

timpul se scurge prin mine

ca o ploaie pe fundul unui lac secat

te iubesc ca-ta-stro-fal