Secretul

ochii lui aveau culoarea mierii în întuneric

va fi greu să devii bun

se strică echilibrul

paşi mici

fapte comportament bun

apoi neapărat o greşeală un păcat-

mintea lui se rezema de mintea mea

confortabil

scormonea ca în jăratecul unui foc ruginiu

în spatele ochilor lui de culoarea mierii pământii

se întrezărea o suflare o zare de ceaţă

sub care ghiceai neantul

răspunsul la o problemă inextricabilă

inima îmi zvâcnea ca un clopotar spânzurat

de dangăte anunţându-şi propria moartea în cetate-

trebuie să faci un un rău cuiva chiar şi ţie

altfel întunericul se va revărsa te va inunda

trebuie să te apropii pe furiş de bine

ca o iscoadă indiană de focul la care se încălzesc duşmanii

să nu te observ

de data asta te iert am şi eu o inimă

eh

am pe dracu

ştii nu pot să devin mai rău decât făcând

şi câte un lucru bun

altfel

voi provoca lumina

şi nu cred că vreau să mă pun cu lumina

paşi mici înainte
şi câte unul înapoi

acesta e secretul