o neliniştire
a copacilor simţind furtuna
mă atinge
îmi răsfiră umbra peste inima ta
nu ai întrebat de mult de mine
din priviri măcar
ce mai fac
pe cine mai iubesc zilele astea
dacă îmbătrânesc sau m-am oprit
dacă mai am bicicleta aceea veche
Ucraina ,,bătrână şi ortodoxă"
cum îi spuneai
tu întrebi
pietrele
cum se mai simt
drumul
cum o mai duce
caii
pentru ce aleargă
noaptea
unde îşi mai petrece zilele
în seara asta nu mai pleci
ţi-am făcut un ceai Karak
dulce, cu o boabă
de cardamom
şi-un pic de şofran
ţi-am pregătit şi o bluză de caşmir iranian
să îţi mângâie somnul
şi sânii pe
care nu vreau să-i visez
măcar în această noapte când înnoptezi
în mine
dimineaţă îmi vei răspunde
la tot ce nu mă întrebi
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu