Fără grabă

(s-a ridicat de jos

în lateral

ameţit

în dosul privirii avea încă urme de

sânge)

l-au dus la spital

o asistentă  grasă cu un celular care era pe silenţios

dar lumina şi vibra enervant în buzunarul halatului mai

alb decât dosul cojilor de ouă sparte de paşte

adevărat a înviat îi răsună în urechile încă vii

copiii îl aşteptau probabil acasă

cel mic la tabletă

cel mare probabil la un televizor oarecare

dinr-o cameră oricare

sora grasă cu un celular enervant de luminos pentru

buzunarul ce-l înghiţise

îi puse o mască de oxigen pe faţă

respira munţi şi păsări

încercă să zâmbească dar se pierdu în regrete

nevasta lui încă era la servici

nu servici serviciu îl corecta de fiecare dată sârguincioasă

fără să sesizeze

mişto-ul

una din replicile ping-pong cum îi plăcea  lui

să-şi numească mica  distracţie nevinovată

în curând va muri

ştia

şi era curios să păstreze acest moment

în amintire

pentru eternitate

se ridică de jos

în lateral

începu să moară

fără grabă

avea tot timpul din lume

minus o viaţă