Acuarelă

doi copii

aşteaptă pe treptele unei alimentare

ploaia

să  înmoaie  această după-masă scorojită

poate oamenii ieşind vor privi la cer

apoi la ei

băiatul şi fata măsoară timpul în ambalaje de chipsuri

pe măsură ce copilăria le înghite monezile

ca un joc mecanic

vântul împrăştie bucăţi de înserare

ce se lipesc de tălpile trecătorilor

o litanie pâcloasă adastă peste acoperişuri

o vreme

în rigole curg  ape pline de culori

ploaia a lăsat strada în gri şi negru

două pete se estompează

îmbrăţişându-se neauzite

La un espresso

nu te pot iubi decât dacă ştiu că te pot ucide.

vorbele urcau pe gleznele mele ca o iederă carnivoră

se frecau de tegumentele încheieturilor până la escoriere

simţeam cum trec de pe limba şi  gura şi dinţii tăi

direct pe pielea gâtului, a pieptului, a abdomenului tremurând.

să fiu pentru  tine lumina finală aşteptată cu emoţie de orbi toată viaţa.

doar aşa te voi putea iubi.

cuvintele păşeau pe mine

corpul  îmi scârţâia ca un ponton vechi la marginea unui timp secat.

simţeam  piciorul tău cum urcă spre încheietura genunchiului şi

vântul  ce îţi răcorea espresso (lung, cu lapte şi două pliculeţe de zahăr).

restul încremenise-

fata care servea la terasă rămăsese aplecată după o paletină căzută

un client  cu privirea la ceasul care la rândul lui îl privea

ca un ciclop la dietă

un trecător,  un adolescent  emo  

furişat  oprit timid înspre perechea îngheţată din faţa lui

la blugii fetei strânse la braţul musculos tatuat.

şi zâmbetul tău.

nu te voi iubi decât după ce te voi ucide.

ne-am ridicat, am plecat la braţ.

am lăsat banii sub  ceaşca mea.

costul  a două espresso plus un bacşiş inutil.

În ultima dragoste

desfac lucrurile bucăţi

infinitezimale

în ultima dragoste

aş putea să desenez

o inimă  despletindu-şi

coastele în cuvinte fumigene

un tango pe o felie de portocală

o femeie care absoarbe  insule selenare în vârtejul şoldurilor

un val cum părăseşte oceanul încordat de un surâs

călărind unicorni marini

o geană pe melodia obsedantă  ce desparte albul

de celelalte anotimpuri

privirea îmi piere în lumina unor felinare interminabile

pe strada întinsă de-a lungul nopţilor  cu

miros răscopt dulceag

de pere lucind pe  corpul tău dezaburit în  suflarea mea tomnatică

în inima mea

 s-a ghemuit pentru ultima oară

 o leoaică  rănită