Acuarelă

doi copii

aşteaptă pe treptele unei alimentare

ploaia

să  înmoaie  această după-masă scorojită

poate oamenii ieşind vor privi la cer

apoi la ei

băiatul şi fata măsoară timpul în ambalaje de chipsuri

pe măsură ce copilăria le înghite monezile

ca un joc mecanic

vântul împrăştie bucăţi de înserare

ce se lipesc de tălpile trecătorilor

o litanie pâcloasă adastă peste acoperişuri

o vreme

în rigole curg  ape pline de culori

ploaia a lăsat strada în gri şi negru

două pete se estompează

îmbrăţişându-se neauzite