La un espresso

nu te pot iubi decât dacă ştiu că te pot ucide.

vorbele urcau pe gleznele mele ca o iederă carnivoră

se frecau de tegumentele încheieturilor până la escoriere

simţeam cum trec de pe limba şi  gura şi dinţii tăi

direct pe pielea gâtului, a pieptului, a abdomenului tremurând.

să fiu pentru  tine lumina finală aşteptată cu emoţie de orbi toată viaţa.

doar aşa te voi putea iubi.

cuvintele păşeau pe mine

corpul  îmi scârţâia ca un ponton vechi la marginea unui timp secat.

simţeam  piciorul tău cum urcă spre încheietura genunchiului şi

vântul  ce îţi răcorea espresso (lung, cu lapte şi două pliculeţe de zahăr).

restul încremenise-

fata care servea la terasă rămăsese aplecată după o paletină căzută

un client  cu privirea la ceasul care la rândul lui îl privea

ca un ciclop la dietă

un trecător,  un adolescent  emo  

furişat  oprit timid înspre perechea îngheţată din faţa lui

la blugii fetei strânse la braţul musculos tatuat.

şi zâmbetul tău.

nu te voi iubi decât după ce te voi ucide.

ne-am ridicat, am plecat la braţ.

am lăsat banii sub  ceaşca mea.

costul  a două espresso plus un bacşiş inutil.