Gestul amintirii

mai sunt aşa de multe ori

de discutat aranjat împăturit

pui picior peste picior

gestul femeii care seduce şi trimite vibraţii

în plasa păianjenului

povestim lejer în timp ce din apartamentul

peste al meu se aud zgomote de

dragoste înăbuşită

taci şi mâna peste gura femeii spune

ne aud şi copiii care sunt la şcoală

şi vecinii vor bate deşi în zadar în caloriferele

proprii decuplate de la sistemul central

zâmbesc stânjenit timid şi insinuant

 ciudat moment ţi-ai ales să mă vizitezi

amintire

când sunt singur vulnerabil

în propria-mi plasă

şi copiii vecinilor nu-mi sunt

acasă

Cu arcul

mi-e susurul şi inima şi gândul tău aproape

lovesc cu o vreme şi-o clipă şi-un timp în ferestre

umbre iţesc curioase poteci şi sentimente prin

vena cavă care mă leagă de viaţa asta

sunt un spânzurat de inimă prin vene

de plămâni prin aer

de suflet prin cer

de tine prin acest sentiment  de stare neurotică

prelins pe paharele zeilor nevralgici

mi-e susur şi sistolă ecou între arterele volatile

amploare fecundă din ultimă pastilă de cianură efervescentă

sub limba policandrelor albastre

dragostea mă împinge spre săgeata

slobozită din toate venele tale

Animal de companie

                  2.

stau şi mă întreb

din ce ţară vin şi pleacă iubitele

lungile languroasele şi eterice precum copacii

care m-au îmblânzit şi m-au făcut animalul lor de companie

vagoanele vânt se rostuiesc  în gara

unde le întâlnesc coborând

şi multe îmi cer un foc fumează în timp ce le car valiza

cu coada ochiului întunecat mă privesc

şi bagajul îmi pare mai uşor

la primul motel facem dragoste

o năvălnicie şi o răbufnire între noi

goi

doar o voaletă peste chipul  ei atâta îi cer să poarte

dimineaţa şi cearceaful rămân fără cută

precum un sân de fecioară sub ie

nici o urmă sau geamăt din noaptea trecută

                   1.

te-am sărutat ca primă trecătoare

ieşind  din crâşma unde îşi beau sîngele damnaţii

de-a valma  în fumul şi tristeţea scorojită a pereţilor pulsatorii

duceai o valiză şi purtai o voaletă poate era prea seară afară sau în mine

oricum nu m-a încurcat prea tare la sărutul apăsat

miroseai a puritate a femeie şi ceva parfum

simţeam o plăcere diabolică să îţi strecor damful de rachiu ordinar printre buze

dar mi-ai răspuns la sărut şi te-ai desprins

urându-mi noapte bună iubitule şi deşi nu vorbeai pe limba mea

te-am înţeles

                       3.

copacii mă cheamă şi îmi aruncă o frunză înainte de toamnă

le-o aduc înapoi la rădăcina umbrei

stărui cu ochii după trenuri şi păsări

nu ştiu din ce ţară vin iubitele

şi nu ştiu unde pleacă