problema

e doar o problemă de spaţiu

lingvistic vorbind eu te vreau cu subiect şi predicat

deşi morţii ne depăşesc numeric şi alfabetic eu te vreau

ţi-am pupat oleacă pielea cea de pe trup care te învăluie

tu nu ai spus nu

nu aveai cum ai tăcut înmiresmată

şi florile păleau tăceau la mersul tău maiestuos

venea o toamnă de moment nu te auzeam nu clipeam

eram doar strâns de ţâţele tale  ca o uşă  spre alt orizont

balamale neîngrijite doar explodând din obiecte amare

aşezându-se peste răni şi clipind cu amărăciune pentru

tot ce a fost şi va fi

e doar o problemă de spaţiu de bule concentrice

respirate de persoane străine şi pierdute peste această zi

în care te aştept la o masă într-un oraş târziu

unde nu voi ajunge niciodată

şi nici tu

Înfluturi

cu zâmbetul tău care formează nori

şi senin pe alte planete visate de copiii altor generaţii

cu ploile tale călcate în picioare de elefanţi

bufnind morocănoşi în contururile unui cer mereu schimbător

cu stările tale depresive care înghit nervuri şi cârcei de viţe de vie

căţărătoare pe gâtlejul meu

în timp ce mă întrebi îmbufnată de ce nu îmi place rabina..trath dtagore?

iar eu spun că nu ştiu nici  măcar nu ştiu cine e coelio sau  insulele fijii

dar pot căra ca un hamal tot calabalâcul celor de pe Titanic

şi că râd că mor îmbuibaţii care îşi permit aşa croaziere indecente

cei ca mine mor prin mine sau războaie neprimeniţi dezosaţi de viermi

canibalici care vor înfluturi în elite şi finanţişti spurcaţi etern

tu draga mea suntem prinşi în vârtejul sufletelor care

nu au nimic în comun cu toată mâzga asta de trecere de ev

mediocru peste această planetă la menopauză

nici vulcanii nu mai sunt ce au fost o dată

doar cenuşa  ea cade pe obrajii noştri

ea e şi va fi mereu aceeaşi

tu zâmbeşte

şi formează nori

Înfometare

te-ai uitat la ochii ei

ochii unui Dumnezeu cuminte

ce te aşteaptă şi puls şi neregulă

e o simplă înflorire o floare purtată dincolo de rod

copil bunic sau doar vârtejul de unde se nasc ploile

te-ai uitat în ochii ei

repet

de nu taci şi culcă-te pe dealuri sunt aşa cum le ştim din copilăriile

noastre şi dacă vântul ia un pod şi dă cu el izbelişte şi îngheţ

şi tăcem şi dăm vina pe alţi copii ne acoperim cu aripa unui mic suspin

clor şi măduva spinării ceaţă putregai şi o simplă uitare

te-ai uitat tu doamne zeule

sau nu exişti

nu ai ochi să vadă

Dumnezeule