Înfometare

te-ai uitat la ochii ei

ochii unui Dumnezeu cuminte

ce te aşteaptă şi puls şi neregulă

e o simplă înflorire o floare purtată dincolo de rod

copil bunic sau doar vârtejul de unde se nasc ploile

te-ai uitat în ochii ei

repet

de nu taci şi culcă-te pe dealuri sunt aşa cum le ştim din copilăriile

noastre şi dacă vântul ia un pod şi dă cu el izbelişte şi îngheţ

şi tăcem şi dăm vina pe alţi copii ne acoperim cu aripa unui mic suspin

clor şi măduva spinării ceaţă putregai şi o simplă uitare

te-ai uitat tu doamne zeule

sau nu exişti

nu ai ochi să vadă

Dumnezeule