Înfluturi

cu zâmbetul tău care formează nori

şi senin pe alte planete visate de copiii altor generaţii

cu ploile tale călcate în picioare de elefanţi

bufnind morocănoşi în contururile unui cer mereu schimbător

cu stările tale depresive care înghit nervuri şi cârcei de viţe de vie

căţărătoare pe gâtlejul meu

în timp ce mă întrebi îmbufnată de ce nu îmi place rabina..trath dtagore?

iar eu spun că nu ştiu nici  măcar nu ştiu cine e coelio sau  insulele fijii

dar pot căra ca un hamal tot calabalâcul celor de pe Titanic

şi că râd că mor îmbuibaţii care îşi permit aşa croaziere indecente

cei ca mine mor prin mine sau războaie neprimeniţi dezosaţi de viermi

canibalici care vor înfluturi în elite şi finanţişti spurcaţi etern

tu draga mea suntem prinşi în vârtejul sufletelor care

nu au nimic în comun cu toată mâzga asta de trecere de ev

mediocru peste această planetă la menopauză

nici vulcanii nu mai sunt ce au fost o dată

doar cenuşa  ea cade pe obrajii noştri

ea e şi va fi mereu aceeaşi

tu zâmbeşte

şi formează nori