nu te-am ajuns
nici azi noapte
oraşul în care
te aşteptam s-a răsucit violent
şi nu te-am
mai zărit
din taxiuri se
scurgeau pasageri
la radio cânta
ora unu noaptea
o clipă mi s-a
părut că urci pe scara unui
bloc întors pe
dos locatarii erau spre stradă
unii dormeau
alţii nu făceau nimic
spre deosebire
de cei care făceau dragoste
am căutat
ieşirea blocului ca să intru
dar blocul s-a
rotit gemând
nu am nevoie
decât de un copac
ca să-mi fie
toamnă
mi-am spus în
timp ce frunzele lumii
îmi păreau tot
mai puţine
nu am fumat
niciodată dar am cerut o ţigară
unei femei
care plutea din întâmplarea unei alte vieţi
aproape de
viaţa mea
am tras primul
fum şi te-am privit pentru o clipă
în ochii
închişi sub care o lume întreagă fremăta
somnul se
scurgea din tine în rigolele străzii
necuvântătoare
pe care o întrebam cu paşi puţini
de tine
de amândoi
nu te-am ajuns
nici în noaptea trecută
purtai o
rochie de ceaţă ca pe-o unică ploaie
într-o vară de
secetă
