Diapazon

Mestecenii...

aud cum

mirosul tău urcă pe sub coaja albie.

Eu nu sunt mesteacăn,

în mine nu se mai întâmplă nimic.

Totul e etichetat, împachetat şi părăsit -

norii păşesc aşa, cu luare aminte,

prin coridoarele şi sfielile din noaptea mea.

Sunt o casă cu găvanele oarbe.

Pereţii aşteaptă să fie loviţi

cu un diapazon, aşteaptă să se prăbuşească.

Mirosul tău încă îmi sună crud în palme.
Când ai plecat din mine, ai stins lumina. 

Diapazon

Mestecenii...

aud cum

mirosul tău le urcă pe sub coaja albie.

Eu nu sunt mesteacăn,

în mine nu se mai întâmplă nimic.

Totul e etichetat, împachetat şi părăsit -

norii păşesc cu luare aminte,

prin coridoarele şi sfielile din noaptea mea.

Când ai plecat din mine, ai stins lumina.

Sunt o casă cu găvanele oarbe.

Pereţii aşteaptă să fie loviţi

cu un diapazon, aşteaptă să se prăbuşească.

Mirosul tău încă îmi sună crud în palme.

A venit vara

ţi s-au liniştit cocorii sub piele

îţi spun mângâindu-ţi bătăile inimii

surâsul tău face să zăngăne portocalii în Corfu

a venit vara şi toate călătoriile încetează în apropierea soarelui

pereţii sunt aripi legate cu ceară

şi odăile care ne ţin prizonieri s-au prăbuşit

un lan cu flori şi o tăcere între ape ne sunt aproape

şi ne sunt departe

cireşi  zdrenţuiţi sperietori de răsărituri

vin  întrebându-ne dacă nu avem să le dăm ceva

fie şi o privire sau câţiva fluturi amari

din recolta de anul trecut

în schimb ne lasă un crâmpei din umbra lor

pe care îl îngropăm între rododendroni

bineînţeles că vom face dragoste

la urma urmei şi moartea nu e decât un copil din flori

pe care îl naştem deopotrivă

amante şi amanţi

a venit vara

şi am aprins lumânări în noi

cireşii au plecat demult