amintire cum ţi-ai lipit urechea de crucea rece
după loviri repetate în ea cu cheia de la apartament sunete
patru din simfonia
destinului ţi-au răspuns
ai aruncat speriat ziua de pe umeri
mirosea a zăpadă deşi vara abia căzuse din ciocuri
grijulii
te-ai refugiat într-un bar de kevlar
bărmăniţa te îmbia surâsul ei părea din altă irealitate
a fost un pic mai scurt ca fusta
berea te-a lovit cu cearcăne amare la înghiţire
amintire erai un călăreţ cu reflexe în ecoul copitelor
patru ce loveau în intersecţia prăfuită
mâna mângâia ovalul lunii
doreai să prinzi un glonte cu inima să-l creşti
udându-l cu sânge şi o plantă va ieşi printre coastele grijulii
îi vei spune mai apoi cocoon, sau voce, sau cruce, sau phoenix
ştii că va zbura până la urmă bătând din aripi
patru din camerele inimii drenate
amintire erai o temă redată de pe vinil
o tunică fastuoasă însoţea curgerea ta prin aerul
acelei veri cu miros de zăpadă lucruri simple
patru aşteptau smerite atingerea ta
amintire cum te-ai pregătit de somn
sângerând între îngeri
patru
