Radio Vocea Sufletului

duminică, 19 octombrie 2014

Lipici



și cineva mai murea
lipeam timbre pe invitațiile mele de nuntă
afară un ger afurisit mulgea cerul din țurțuri
nu știam exact numărul celor care mă vor refuza
mintea mea calcula zestrea și cheltuiala
aveam scoici strânse țuguiat în jurul degetelor
lipitori marginea chenarul nectarul ce împingea
căldura casei peste geamurile chele cumva indigo
tu evident adormiseși inocentă
deja citeai horoscopul anotimpului de grație și uitare
epifanii bufneau în șemineul prea alb și extatic flăcări
un sân stătea ca un pisoi gata să izbucnească
piciorul peste picior mă lăsa ca un autostopist
salivând iluzii cu mâna greier peste un cri în toamnă
sforăitul tău ușor mă apăsa ca  un trăgaci  pistolarul  la tâmplele
tale care îmi vor strânge creierul
începând de mâine poimâine

sâmbătă, 18 octombrie 2014

Toamnă, melancolică


e hotarul frunzele care merg spre împărtășanie
slujba pustiirea religioasă umple calendarul de umbre ruginii
e marginea florii lipirea de ziduri la trecerea unei umbre
e visul dezghețat și pus în racle brumate pentru înviere
nevinovăția care începe de unde sufletul uită
și mai e culoarea lipirea cu obstinație de retină
reguli simple de trecere tacită pe sub melancolii răvășitoare

umbre
tandre zvârcoleli ale apusului în sângele dimineții
drogul venit în picături de rouă
din branule puse între îndoieli și respirația
șoptită de plămânii îndrăgostiți
urmărind
de neînțeles
fiecare bătaie
a inimii tale
rătăcită în mine

îți desfac coapsele
cum o pasăre aripile
pentru zborul departe de această
toamnă
melancolică

joi, 16 octombrie 2014

Hei



scândura aceea plutea ruptă
intrase sughițând în coapsa unui supraviețuitor de moment
acesta bălmăjea dar se ținea cu un sunet o vocală de ea
doar ea îl ținea nu e așa în viață pentru moment
pești mari în spirale ocoleau clocotul
unui sunet rupt dintr-un cerc violaceu

apa murdară
marginea ostoită a chilei chirăia cumva înăbușit în adânc
abur și venin
carnea ruptă și împărțită
întunericul
se dezbracă
intră alături
mâncând din lemn și carnea coapsei calde
de gutuie

hei
stinge lemnul schilod din brațele
unui întuneric murdar