Toamnă, melancolică

e hotarul frunzele care merg spre împărtășanie

slujba pustiirea religioasă umple calendarul de umbre ruginii

e marginea florii lipirea de ziduri la trecerea unei umbre

e visul dezghețat și pus în racle brumate pentru înviere

nevinovăția care începe de unde sufletul uită

și mai e culoarea lipirea cu obstinație de retină

reguli simple de trecere tacită pe sub melancolii răvășitoare

umbre

tandre zvârcoleli ale apusului în sângele dimineții

drogul venit în picături de rouă

din branule puse între îndoieli și respirația

șoptită de plămânii îndrăgostiți

urmărind

de neînțeles

fiecare bătaie

a inimii tale

rătăcită în mine

îți desfac coapsele

cum o pasăre aripile

pentru zborul departe de această

toamnă

melancolică