Lipici

și cineva mai murea

lipeam timbre pe invitațiile mele de nuntă

afară un ger afurisit mulgea cerul din țurțuri

nu știam exact numărul celor care mă vor refuza

mintea mea calcula zestrea și cheltuiala

aveam scoici strânse țuguiat în jurul degetelor

lipitori marginea chenarul nectarul ce împingea

căldura casei peste geamurile chele cumva indigo

tu evident adormiseși inocentă

deja citeai horoscopul anotimpului de grație și uitare

epifanii bufneau în șemineul prea alb și extatic flăcări

un sân stătea ca un pisoi gata să izbucnească

piciorul peste picior mă lăsa ca un autostopist

salivând iluzii cu mâna greier peste un cri în toamnă

sforăitul tău ușor mă apăsa ca  un trăgaci  pistolarul  la tâmplele

tale care îmi vor strânge creierul

începând de mâine poimâine