Daca as fi An si as fi la sfarsit.

El stia ca urma sa moara peste cateva ceasuri, timpul tremura in jurul lui, umbra lui nu mai avea consistenta dinainte ( daca poti sa spui asa ceva despre o umbra..). Chiar si trecatorii parca se uitau la el cu subinteles, unii mai obraznici parca ii faceau cu ochiul. Avea tot timpul lui din lume la dispozitie , dar nu avea dispozitia necesara sa moara. Ii venea sa rada, trecea peste si prin si printre toate...Unde de vis premonitorii ii apareau clar in fata...pasea pe strada plumbuita de decembrie si intrezarea peisaje cu sali de jocuri inundate de primaveri abisale, adica pomi uriasi infloriti pe muchii de prapastii , la margini de rulete si mese de blackjack, unde zaruri se scutura din ramuri, asi cad din potire de flori albe si norocosii castiga albine ce ii poarta in zbor spre stupuri de clipe ce vor fi.