Deocamdata

Ma descotoresc de temeri
lanturi si ferite iubiri.
Imi adun cu greu curajul
margean si clipe picurate
pe stresini, netulburate de ploi
(in ultimii 50 de ani de
nedeslusita viata...).
Renunt la Everest si Groapa Marianelor.
Cel mai falic simbol,
cea mai adanca enigma.

Astept blanda roza si tandrul spin
sa ma catar din miros pe destin
urmand calea spre zori
a unui soare atras de petalele
linistite ale ochilor tai,
clipind in citirea unui poem al meu.

Ochi incercanati
siluiti si nedati
la privelistea mea de absurd
trubadur aiurea visand
si apoi cedand realitatii.

O lume in vals
in doruri de egrete
zburand spre tarmuri concrete
e cam tot ce pot sa iti ofer

Deocamdata.