Mistretul

Ma rup din ramuri de fericire
ca floare crengi si amintire
Ud si umplu alte verburi
astept increng cernute ierburi
Nu las
prigon, ragaz de amintire
ma uit in nevestita
netrambitata iubire.


Stiu ca pot darama
miezisuri si ascunse
piezisuri
iert si uit
beau ceai de daimon
cu frunze si vreascuri intregi
arse
la margini de noapte
sub eter si neant
unde un print din Levant

Ma vaneaza