Till Ulenspiegel

Mania dispare in surasul soarelui la rasarit.
Murgi si rugi galopeaza pe dangat de clopote.
E sarbatoare si vin oameni la biserica din Ardealul cuminte.
Imbracati cu mult alb curat.
Dintre case alintate de dealuri apar.

Apoi, un popa cu voce infricosatoare-
predica bezmetic si fluturi de negare
hraniti la polenul mainii mele
desfacute in cinci petale, zboara spre soare.

Icoane blande imi cer sprijinul,
implora
autodafe-ul credintei mele.
Dar prea racneste acest popa
prea mugeste si o lalaie
suncile si falcile tremura de ras pe el.
In jeep-ul lui parcat neortodox peste morminte
manele se aud din player-ul mamii lui..

Till Ulenspiegel
prietenul meu de acum vreo treizeci de ani,
tu care ai trecut prin toate in Flandra,
razand, acum vreo ,eu stiu, sapte sute de ani,
apari te rog si poarta-ma in aventura
bucuros voi fi al tau Sancho,
adica Lamme Goedzak.
Sau eu stiu, Samwise 'Sam' Gamgee.


Doar adu-mi aminte cum sa rad.
Bufonul meu drag.