Orologiul regelui
Un orologiu nins atârnat peste câmpie
Se scutură de zăpada rece căzută
În ultima oră din modesta veşnicie.
Apoi tic-tac-ul reîncepe, te rog şi ascultă.
Ştiu ce noaptea aceasta îmi tăinuie -
Flacăra eternei iluzii condamnate
La butoniera soarelui să dăinuie
Acum luminile îi sunt îngheţate.
Şi o clipire de pleoape îmi poartă
Pasărea vis într-un un viscol visceral
Îmi cutremură albul ce-i o şoaptă
La urechea unui Rege rătăcit în ireal.
Un Rege orgolios, pierdut pe câmpie
Uitat de lozinci, curteni şi oştiri
Călare pe calul devenit o albă stafie -
Simt cum mi se perindă prin amintiri.
Din turnul dărâmat al castelului pierdut
Orologiul se scutură iar de zăpadă
Bate ora exactă, o bate neîntrerupt
Chemându-şi Regele plecat la cruciadă.
Dar Regelui nebun, măcinat de orgoliu
Urăşte ce i-a rămas, acel orologiu...
Tic-tac-ul reîncepe...Te rog şi ascultă.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu