Pasărea din piept

sub pielea omoplaţilor o pasăre îşi strânge aripile

flămândă se oploşeşte prin liniştea trupului meu

smulge secundele trecerii tale
femeie a zilei de ieri

urmele unei dimineţi mai stăruie naive

spăl grabnic rujul de pe marginea unei ceşti de cafea

prin fereastra deschisă curg sunete, imagini...

patul îl voi lăsa totuşi aşa o vreme -

dacă voi îndrepta cutele aşternutului

se vor desprinde şoaptele şi gemetele rămase captive

speriind pasărea cuibărită în pieptul meu

şi s-ar putea să nu te mai uit
femeie a zilei de ieri