Moartea, o poezie simplă.
Un destin descântec rupt din munte.
Mă întreb dacă vapoarele sunt nori pentru peşti
Sau dacă vulturii în picaj uită de foame.
Şi dacă atunci când intri în viaţa cuiva
Trebuie sau nu să stai la semafoare arse.
Îmi caut pulsul prin inima vreunei iubite.
Încheietura mâinii îmi amorţeşte
Într-o rimă de final dintr-o poezie simplă.
Unii actori au plecat cu tot cu decor
Şi mă prăbuşesc ades în butaforii mucegăite.
Neg respirarea sub aripile păsărilor
Şi aştept secunda, ascunda,
Să-mi lumineze un ultim vers.
Moartea, o poezie simplă.
21.12.2012, 1 Mai
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu