aburul din respiraţia unei
crizanteme smulse pe răcoare
mersul pe vârfurile lumii
în timp ce nourii îţi fug de sub bolta tălpii
ciute înfrigurate strecoară lumina vieţii
prin gene mătăsoase
gustul merelor din copilăria
îngropată de vie în tine
ştii că dacă vei deschide ochii
vei auzi ceasornicul
urăşti acel zgomot
parcă moartea îşi bate coasa
îţi aduni curajul
strecori un pachelbel prin urechile zdrelite
şi aştepţi să te simţi ac între degetele lui dumnezeu
singurul care mai poate să îţi peticească sufletul
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu