se lasă însingurarea
prezentul îmi pare un dans
pe sârma ghimpată a unei puşcării
plină de amintiri
un bătrân librar stinge lumina din
jurul acestei amiezi prăfuite
o altă carte scoasă şi pusă
la loc pe un raft încovoiat
nu-mi ajung din urmă cuvintele
altădată realitatea părea că se
curbează
se deforma în jurul meu
unele evenimente sunt atrase de mine
îmi spuneam
o gravitaţie ciudată funcţiona
aleatoriu
şi totuşi mă simţeam
apărat de un déjà vu permanent
irişii mei emană lumină
un susur slab aud dintr-un cimitir
un depozit de viori cu melodii adormite
îmi spun şi mă aşez la poarta lui
cerşind
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu