încă mă dor aripile amputate
aruncate cerului flămând
senzaţia de membru fantomă
se manifestă prin poezie îmi spun
şi-mi amintesc lunecarea norilor
pe curbura planetei
ochii mei căutau prada
dragostea ţâşnind din lut sau ocean
visez la un zbor în lumea granitului
din omoplaţi îmi cresc rădăcini
aripi cu pene de diamant
care sfârtecă măruntaiele pământului
ce-l respir dar
citesc florile mirosindu-le rădăcinile
scriu şi fiecare literă este un suflet
poemele mele sunt mai lungi decât numele tău
iubita mea exilată în cerul flămând
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu