îmi sting ţigara de petalele
care dezvelesc
miezul secundelor
ele patinează
liniştite pe marginea ceştii de cafea
privirea îmi este
o
placentă debilă
neputincioasă
creierul rămâne flămând
ochii
îmi crapă de secetă
deşerturi aride
beduini înzăuaţi în
solzi de dragon
pornesc
mori de simun
unde macină
nisipuri ce-mi zgârie retina
simt cerul cum întreabă dacă mi-e bine
de apă sau
cernere vreau
eu sorb cu sete din ecouri de
rugăciuni mă
revărs pe dune şi unde
lovind în clopote
cu bătăi de inimă
realitatea crapă
şi iau un ciob ca suvenir
deschise sunt
porţile
beduinii vânează iarăşi dragoni
în timp ce în
mările nordice
urşii polari
joacă barbut
ţigara mă arde nestinsă
tresar
şi-mi sorb
cafeaua
din ceaşca pe
marginea căreia secundele zâmbesc
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu