pierzându-mă de buzele tale
oasele-ţi timide vibrau în carnea
moale a cuvintelor mele
duşumeaua părea albastră
becul sărea pe fereastră şi devenea o lună fierbinte
printre norii care potoleau chinul
unui înger răstignit de fuselajul avionului
eu păşesc dincolo de dinţii tăi chemat irevocabil
de sufletul tău pe care îl strâng în tentacule de sepie
împroşc cu cerneală nişte versuri
ascunzându-ne
preţioasa mea pradă
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu