un demon poartă flacăra olimpică
genii şi genuri se pierd
aştept nemâncat nemângâiat
de o pleoapă sau ceva letargic
care ar picura peste oasele mele
descărnate expuse uzului public
mâine eu nu ştiu poate vom vorbi cu
gestul tandru al epuizării lingând o matcă pietroasă
curgerea ei bolovănoasă
de parcă privirea mea loveşte copaci
păsări şi alte priviri
un demon aleargă iar flacăra lui doare
cuvinte fără rost îl însoţesc
unii spun că
eu clatin gânduri pe marginea lumii
de fapt aştept un curcubeu
între irişii mei
cumva peste frunte
măcar atunci când plâng
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu