cancer

doare pe alocuri

umbră din bătătura tălpii

doare murdar un pic împins spre subsoară

aripi de ceva  care poate să taie cuvântul dincolo de silabe

pigmenţi umplu trupul şarpelui

inima propteşte un iezer în arcada unui suflu

hei ehei

ce greu şi ce moarte miroase a devenită pedeapsă

un suav zugrav de ceţuri poligrafe

mângâie vâsla putredă de bazilic înnourat

stins plutind sub anacronicul semn

amurg lumină la căpătâi 

soarele orbecăie după o umbră
ninsoarea  şi-a lăsat fulgii să stea de şase
jefuieşte
o clipă de bun răgaz
râmâne un moft