lampioane

Nu-mi ninge toamna-nspre gri

parcările din zona gurii tale

se numesc sărut

aşteaptă cerul să coboare uniform

o asistentă dependentă de cloroform

 împinge realitatea mai departe

dincolo de bătaia pleoapei mascate

cerc polar al deznădejdii trase de reni

umflaţi de elan tretinesc

vom locui în această mică minţire

minutele se vor pierde şi se vor ridica

din ghetouri numismatice podoabe

lampioane fredonând frenetic

lumina sub îngeresc