bandaj pe rana care zemuie
dorm pe buzele roşii
strigând după o ploaie peste
lobodă şi leurdă şi ţelina
surâde-n colţ pe câmpul subjugat de prezentul
unde tatăl înfige absent bastonaşe
cerul e plin de viermi
care smulg pălării şi înghit
şi cortul meu pironit
mă adăstează cu abonament
cumva
tigrii mei zburdă
dungile lor mă inspiră
scriu
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu