he

mugurii mei cântă

coboară sub drumul care cu boi

oceanul marginal sugrumă în cinstea mea o epavă

pluviometrică

ştii mi-ai spus ne cunoaştem

umezeala din bucătăria ta sub o ţeavă de

nu ştiu

eu eram

nu-mi împânzi privirea

absorb orice durere la orice nivel

soarbe-mă linişteşte izvorul din mine

curând cerul se va despica

linişteşte lugubritatea obscenă

şi  mersul sub occipital he să nu deranjăm

cercul parietal de vocea oval obosită

a unuia numit cu sufletul meu

sub cerul peren se scurg nori  diguri deşănţate

în fiecare noapte