nu ai vrea să ne întâlnim pe acoperiş
o ţigară batantă să ne asigure
minimul de simulacru
ideea că am putea ştii zbura?
nu ai vrea să facem dragoste pe acoperiş
să zornăie ţiglele sub noi
plictiseala linge sfârcurile tale
hei nostrom cobor la prima
metroul tău e ciudat
smulg cu genele din ţărâna iubirii mele
hei nostrom ştiu că nu eşti vatman
sau ceva dar hei nostrom
pune-mi între pleoape ceva picături din marea sălbatică
pustiind cleştar şi magmă în trecerea ei
nu ai vrea să ne întâlnim pe acoperiş
e mai sigur
plictiseala linge sfârcurile tale
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu