Lucarna

simţi apăsare în bolţi şi frontoane

fiinţa se năruie

fumuri ridică  păsări nedesluşite

clipe îngropându-se în  norii unui timp vâscos

râsetele dimineţilor mai stăruie

îngropate sub neputinţa de-a plânge

păcăliţi unii mai caută supravieţuitori

mai scot câte un copil murdar cu părul încâlcit

care se volatilizează la primul zâmbet condescendent

uite aici ne-am întâlnit prima oară

acelea sunt  fotoliile cu gust de seară împreună oare cum de au scăpat

îi auzi şuşotind bârfind peste îngrijorare

cu plăcerea celui care te scapă din mână

şi tu cazi iar el rămâne spunându-ţi în ultima privire

vei muri eu voi trăi

nu e de ajuns să vrei îţi vine să le zbieri

să le strecori cu bormaşina prin timpanul îngroşat

pentru mine nu a fost

de ce ar fi pentru voi

dar nu poţi îngăima nimic şi sufletul ţi se furişează printr-o lucarnă