Dragoste și târziu

răsăritul trage odăile lumii

și așternuturile dezvelindu-te iubito

fluturele se stinge în bătăi de aripi umede

oceanele lunii încă se alintă

la șoldul tău somnoros

și norii mă iau înapoi ploaie spre ei prin fereastră

spre un neînțeles 
și de ce nu iar...

apoi lucrurile se așează cuminți în jurul nostru

și ne privesc lucide

sensurile trăirile se liniștesc în simțurile rătăcitoare

răscolitoare

ale ființei pe care

încă o împărțim

precum roua de prea devreme

pentru mestecenii de prea târziu