Rapel

fiecare sunet scos scris pe hârtie

scârţâie

cum ar coborî îngerii în rapel

pe funia spânzuratului  de mine

molcom oraşul sub tălpile mele se perindă

se dezmiardă ca o mâţă albastră

cu purici îndestulaţi şi filozofi

fiecare cotitură rupe o fărâmă

analizată şi convertită în sărutul de rămas bun

copilăriei iubitei şcolii şi unui oarecare loc de muncă

simt cum îngerii coboară în rapel

aripile lor sunt la mine

mai vedem

negociez