Petale

îmi răsar crini din măduvă

şi miresmele de salvie roşie din călcâi

adună colibri în jurul paşilor mei

pulberea rămasă din ochii tăi femeie

curge vie

un simun albastru

dezgropându-mă

dacă mările ar avea nuferi

şi râurile ar izvorî din ele

curgând în pământul nesăţios

respiraţia speranţa imediată

mi-aş ţine-o în amintire

în corola unui sărut

cu patru petale