un vânt blond
mătăsos
precum un poem
din peniţa unui înger trist
se aşează în
pletele tale nevoind să mai plece
urmele tăcerii
apasă pe carnea moale a cuvintelor
laşi o petală
să cadă
iar vântul
blond şi mătăsos o poartă
un sunet roşu
spre
cerul care azi
a întârziat
a întârziat
să apară
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu