Moartea

nu nu mi-ai descreţi fruntea

şi latura nostalgică

ochiul mi-ar sta paralel peste ocean

sarea lui nu ar urca mai mult de o vreme

prin vene

nu nu mi-ai uita liniştea sub păşirea copitatelor târzii

locul de basm şi vrajă unde ne înfrigurăm şi ne

strângem cu moartea goală în braţe

ce piele caldă are şi ce bine

nu nu m-ai uita mai mult ca de un copac

sau o pădure peste oceanul fără de pământ sau regret

doar copacii stângaci

cu rădăcini în versuri şi valuri

unde peştii silhui suflă oxigen solzi

care urcă în frunzele sihastre

ce frumoasă e moartea goală în braţele mele

e caldă e femeie