Ploaia

ştii cum bate lumina lunii

ca o durere sub coastă

delicată şi totuşi te pune pe gânduri

lumina lunii pe felinarele obosite ale străzilor

lumii

întregi

pe care am încercat să o îmbrăţişez

cu tălpile cu palmele cu genele ude şi

cu acest

ştii cum bate lumina lunii

în torentul urban din ploaia fostă

anostă încetată

şi-acum ea se scurge frenetic prin rigole

prin nările mele

ca un drog bine înţeles

care poate adăposti

câteva ceasuri

o durere firavă