Asphyxia

mă înăbuş

dacă aş trage aerul cu sete

l-aş goli şi din plămânii şoarecilor

din măduva peştilor

din penele păsărilor

din ochii şerpilor

nu ar mai rămâne aer pe planetă

şi plămânii mei tot nesătui ar fi

s-ar stinge focurile poeţilor

îndrăgostiţilor şi furnalelor

aş goli aerul din spelunci

bulevarde  teatre şi stadioane

din cursele de maraton şi şoaptele sufleorilor

din ţipătul munţilor şi orgasme

din submarine ocne peşteri şi sicrie

suflarea ultimă a muribunzilor

aerul din anvelope din vestele de salvare

curenţii de peste ocean şi deşert

suflarea balenelor nu mi-ar fi îndeajuns

plămânii nu-mi  mai sunt de folos

aş respira o femeie prin piele