Invidie

mirosul de soare proaspăt

lumina e blajină dar ascute

privirea  care desenează caii nopţii fugind în soare

răsucirea îngerilor pe paturi de ierburi şi petale

zborul  apelor nenăscute şi somnoroase

o terasă în ţărmul muntelui

o femeie care îşi desface  indecent picioarele mătăsoase parfumate

şi strânge între ele un violoncel

muzica  îşi curge sufletul în faţa ta

o mişcare zveltă a arcuşului este ziua care urmează

invidiez violoncelul

nu voi putea cânta niciodată ca el

strâns între picioarele parfumate şi mătăsoase

ale unei femei