să ridicăm paharele
să ne golim ţestele de gânduri
să lăsăm inimile să plimbe
sângele alcoolului dintr-unul în altul
să discutăm despre metafizica din algoritmul unui rut şi transcendenţa
rugoasă a sentimentelor care au sentimente pentru noi
demult nu m-am mai privit într-o prăpastie de periferie
nu am mai dat voie vântului prin oasele pământului
şi nu am mai făcut confesiuni semnului de circulaţie
la ieşirea din
spatele crâşmei cu bolnavi magnetici
să ridicăm paharele să ne tăiem picioarele
muzica să fie pusă la gheaţă de cârciumarul vestit
servită cu rachiul de struguri prost dar cinstit
tulburate fie timpanele
spălate ocheanele
să înceapă deci valsul reggae şi manele
să cânte ţiganii
din portul Constanţa
alături de marea cea neagră cu rochia înflorată
să nu mai plecăm să nu mai trebuiască să ne întoarcem nevolnici
şi secaţi
casele să se mute să locuiască în noi
să deschidă ferestre în plex şi uşi spre ficat
să bem unul din celălalt gânduri şi strigăte
şoaptele şi zilele
de luni înjurături şi cântece şi sânge şi lacrimi
şi râs şi vedenii şi iluzii şi promisiuni şi ură
şi iertări şi păcate şi iubiri
de toate se vând la crâşma din strada mea
cu un semn de circulaţie
unde te poţi confesa
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu