Îţi spun adio
de pe acum
cât vara mai atârnă în fâşii prin pruni
şi copiii
încă-s uzi de scalda-n râu
iar verdele nu
a ruginit la mine-n trup
Îţi spun adio
cum aş putea face altceva
se strâng culorile
la umbra mea
murgii pasc
amurgul mai la deal
şi-o pasăre străveche
îmi cântă din înalt
Am să trec tot
mai rar prin mirările tale
voi foşni doar
în bătăile pleoapei somnoroase
iluzia unei
călătorii ne va duce în suburbii de sare
cu zeii
neauziţi hoinărind prin cristale
Îţi spun adio
cum nu am mai spus-o nimănui
niciodată s-a
întâmplat deja în viaţa noastră
e timpul să ne
pierdem
să ne spălăm îmbrăcăm
unul pe altul
de parcă am fi
morţi unul pentru altul
e timpul să
trecem fiecare în nefiinţa celuilalt
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu