Septembrie

nu te iubeşte nimeni mai mult decât mine zilele acestea

simt cum se sfâşie aerul lângă tine

sau una din corzile universului a pleznit

îmi eşti departe când eşti aproape

îmi spui şi cuvintele tale miros a nuci verzi

trebuie să te îndepărtezi ca să vii acasă

lucrurile se vor cuminţi ne vor privi cu mai puţină curiozitate

nu vom mai fi judecaţi

de aceiaşi pereţi de aceleaşi oglinzi

verdicte se vor da cu suspendare

între ieri şi ultima frunză ce va cădea în această toamnă

trebuie să pleci să mă laşi să mă odihnesc în amintirea ta

să nu mai respir inima să nu îmi mai bată o vreme

când te vei întoarce voi prinde viaţă şi îţi voi spune

nimic nu s-a întâmplat cât ai lipsit

te-am iubit

şi din palme mi s-a prelins tăcerea

nu te iubeşte nimeni mai mult ca mine

în zilele lui septembrie