Iarna pe strada noastră

peste drum de liniştea noastră se ascund florile unor ochi orbi

cultivaţi în ghivece de mătase de vecina cititoare în liniile palmei

acar cu normă întreagă în gările destinului cum o alintăm

ea strânge la cină în miez de iarnă copii ai străzii părăsite

când pleacă  râsul lor respiră portocale şi magiun

mai jos un paing îşi vinde  plasele

pescarii nu se prea înghesuie acum la uşa lui

el îşi omoară luciditatea sorbind lichioruri din sticluţe

îmbuteliate cu lumina  picăturilor de rouă din primăverile tăcute

citeşte presa să-l salutăm până este treaz

la trei case în susul amiezii stă o familie de covoare

el e preş şi ea carpetă el lucrează la bibliotecă

nimeni nu intră murdar pe picioare vă garantez

ea - la teatrul din oraş  pe vremuri se visa covor roşu

acum îşi fumează ţigările în timp ce jocul actorilor i se pare insipid

dureros

nu o duc prea bine vă spun eu  se iubesc dar nu mai ştiu

uite aşa duminicile se zugrăvesc verde

cu cerneluri din naivitatea unui scriitor de la ţară

mirosul prezenţei tale iubito atrage ocazional

păsări din zborul deasupra  Mării Mediterane

aduc libelule în gheare şi rar câte un peşte zburător

emigrat din Atlanticul plin de rechini

noi aşteptăm să ne intre vara în conturi

în timp ce zăpada cade pe gânduri