O vreme

mă-nnorez în toamnă

dimineața mă-nsingurez

duc cerul pe marginea apei

adăpându-l odihnă

apoi plec tehui

de găsesc sau de mă găsește un cal

ne potrivim la potcoavă și mai urcăm o amiază

lină cernere de umbre de lumini prin frunzele încărunțite

cărare molcomă prin mirosul uitat al florilor

pietrele nezdruncinate ale aerului clipind a fior și a dor

ploaia a stat aici îi văd urma corpului aburind în iarbă și hățiș

hai murgule mai du o amiază la toamnă

mai limpezește

o vreme

un cer pentru înstelare

nu-mi cere fân sau zăbavă curgi ca un râu somnoros înspre seară

lasă-mă să îți gust

o vreme

copita amară