Regurgitare

măgurile amurgeau în asfințitul de an

mergeau pădurile în urma cerbului nevolnic

liniștea ridica fluturi din petalele

florilor arămii

boncăluia cumva bolnavă natura

sub pașii greilor copaci

......................................

vinovăția

culoarea uscată a uitării

țintuită în ierbarul cutiei astmatice

zvâcnește

sânge

îmi amintesc

tușesc

fata aceea avea spini

curgea rouă și sânge în dimineața făpturii aieve

nu era chiar definită

o ceață plutea între mirările și nările și zâmbetul ei

purtat de patru viermi flămânzi

mâncători de

de fluturi ai toamnei

fata aceea avea spini

murdăria spânzura de genele

cerului urduros

linguri de aer solidificat păreau a fi gata

de înghițit

leac pentru încă o oră de moarte

și iubire postumă

.................................

pielea ei mă înghite

și mă scuipă

într-o  primăvară

pe care nu o doresc